|
In anul 1835, la 29
decembrie, un personaj contestat mai tarziu debarca in Egipt. Colonelul Howard Vyse, ofiter al corpului regal de garda britanic, un tip original dar
si zeflemist, dornic de a face ceva deosebit, si manat de spiritul de aventura, a ajuns sa fie fascinat de piramide,
in special de marea piramida. In acea perioada, in Gizeh sapa si arheologul italian Giovanni Battista Caviglio, un capitan care era
si el puternic atras de istoria Egiptului. Cei doi s-au asociat si au inceput sa lucreze
impreuna. Dupa cateva luni s-au certat, ajungand ca la 13 februarie 1837 tensiunile sa degenereze
intr-un conflict. Colonelul Vyse avea deja da la consul autorizatia pentru sapaturi, asa
incat l-a izgonit pe italian de la locul sapaturilor.
In urma cu 72 de ani de a ajunge Vyse
in Egipt, diplomatul britanic Davison Nathaniel descoperise, la capatul
marii galerii, o gaura in tavan prin care a reusit sa se strecoare in interior ajungand
intr-o incapere de deasupra camerei regale. Era de fapt vorba despre cea
mai de jos amplasata incapere din cele asa numite "incaperi de descarcare" de deasupra camerei regale.
In jurnalul colonelului Vyse apare notata presupunerea existentei unei camere mortuare ascunsa peste
incaperea "Davison", de unde rezulta ca Vyse stia despre descoperirea diplomatului Davison. Vyse
impreuna cu inginerul sef John Perring au reusit sa cumpere o cantitate
insemnata de praf de pusca si s-au hotarat sa incerce o explozie deasupra
incaperii "Davison". Dupa ce au provocat explozia, au reusit sa creeze un tunel
in blocurile piramidei. In perioada 30 martie - 27 mai 1837 ei au descoperit
inca patru spatii goale peste incaperea "Davison". In cele doua incaperi de sus Vyse a gasit cateva semne pictate
in culoarea rosie pe monoliti. Acestea puteau fi marcajul unor mesteri constructori care au dorit sa nu se rataceasca blocurile monolitice. Unul din aceste semne era, de fapt, numele faraonului Khufu. Vestea acestei dovezi senzationale a facut
inconjurul lumii, reusind ca dorinta colonelului Vyse sa fie atinsa.
Oare de ce pe celelalte peste doua milioane de blocuri de piatra nu s-a gasit nici macar un singur
insemn al regelui Khufu? Dupa descoperirea insemnului "Khufu", specialistii care l-au vazut
si-au manifestat indoielile, dar pentru ca evenimentul era prea senzational,
indoiala lor a fost acoperita de strigatele victoriei.
Egiptologul Samuel Birch, expert
in hieroglife, a presupus in 1837 ca insemnul nu este real, contine o greseala de ortografie, ba mai mult semnele respective nu existau
in perioada cat a trait Kheops. Simbolurile mazgalite in rosu au aparut cu mult dupa Kheops,
si se asemanau foarte mult cu scrierea hieratica. Cum au putut ajunge aceste semne cu mult dupa Kheops
in camera superioara cand numai Vyse a folosit praful de pusca pentru a crea accesul
in camerele de descarcare? In anul 1828 apare manualul "Materia hieroglyphica" de John G. Wilkinson.
In acest manual, numele Khufu a fost gresit tiparit. Astfel Vyse, care nu era egiptolog, a preluat aceasta greseala de ortografie,
incercand sa devina cunoscut prin "descoperirea" insemnului. Cat despre vopseaua
intrebuintata, ea este asemanatoare cu cele folosite de vechii egipteni, un derivat al rosului ocru care mai este folosit
si in zilele noastre. Acesta vopsea naturala se pastreaza atat de bine incat unui neexperimentat
ii este greu sa deosebeasca daca insemnele au 1an sau 3000 de ani.
|
|
Parerile arheologilor moderni cu privire la varsta marii piramide sunt foarte
impartite: de la 2000 la 5000 de ani. Datarea este ingreunata din cauza ca nu s-au gasit hieroglife, statui, busturi sau orice altceva ce ar putea releva varsta reala a acesteia. Astfel toate dovezile concluzioneaza ca nici pe departe Kheops sau Khufu nu a putut fi ctitorul marii piramide.
In ultima perioada, arheologi mai inspirati avanseaza ipoteza ca marea piramida are cel putin
intre 8.000 si 10.000 de ani.
Articol publicat in anul 1999 in revista "Cunoastere
si mister". Acesta este articolul original. Daca veti mai gasi
articole identice sau asemanatoare, fara link spre aceste pagini, sau
fara sa ne dam consimtamantul publicarii materialului in alte pagini,
acele articole sunt furt intelectual, incalca legea drepturilor de
autor.
|
 |
