|
Plasa
E mult de atunci. Parca si acum imi
amintesc liftul care urca incet la al douazecilea etaj si gandurilor
mele parca le era imprimat un ritm constant de catre ecranul luminos ce
afisa numele etajelor.
Prietenul meu Loem de la Centrul de calcul imi telefonase rugandu-ma sa
trec pe la el pe la birou sa-mi comunice rezultatul cercetarilor sale in
legatura cu disparitia subita a unui mare numar de oameni.
Trecand printre aparate si oameni, oarecum in graba, Loem imi arunca
peste umar cate o propozitie:
- Am adunat date, am facut o statistica si iata rezultatul: au disparut
oameni, animale, obiecte.
Se opri pentru o clipa, ma fixa cu ochii lui albastri de dupa ochelarii
fara rame si spuse raspicat:
- Peste un milion de oameni! Ti se pare mult? Putin?
Cand observa ca sunt putin cam speriat, se intoarse si isi continua
drumul gesticuland si explicandu-mi mai departe.
- Stii care e cel mai interesant caz?
- Care?
- A disparut o femeie gravida...
- ?
- Ei bine, ea a disparut si sarcina ne-a lasat-o noua cadou.
- O...!
- Hai sa te racoresc putin, iti spun si un caz hazliu.
Dadu usa biroului sau de perete si ma pofti sa intru.
- Un pilot amator se distra pe la inaltimea de cincizeci de metri si la
un moment dat i-a disparut avionul. Norocul lui ca era deasupra unui
lac...
Schita un zambet dar care nu reusi sa ma distreze deloc. Lua apoi o
hartie de pe birou si mi-o intinse.
- NASA a lansat spre Marte un modul cu echipaj. Vadd era pilot...
- A disparut? Nici macar legatura telepatica?
- De tot!
- Loen, draga, e treaba urata. La ce concluzii ai ajuns?
Se aseza pe fotoliu, ridica un deget si se uita la mine cu o mutra
foarte serioasa.
- Sper sa nu ma crezi nebun...
Ridic din umeri.
- Ai sustinut vreodata ca ai fi normal? incerc eu in spirit de gluma.
- Am facut un model... Mi-am inchipuit timpul nu ca pe un fir drept,
unic si nelimitat, ci ca pe o plasa... vad ca zambesti... timp
neliniar... cu noduri din care intra si ies alte fire, sau aceleasi fire
uneori se desprind de manunchi, au un drum separat ca apoi sa-si
continue drumul cu aceleasi fire din care s-a desprins.
- Parca ai fi un astrolog... fiecare are destinul sau...
- Asemenea fenomen nu s-a mai intalnit decat pe vremea sumerienilor.
Ma uit la el mirat cum scoate o hartie dintr-un dosar si mi-o intinde.
- Acum trei ani a fost descifrat un text de pe un zid. Pe seama lui s-au
facut glume si abia acuma a fost interpretat cum se cuvine.
- Ce spune?
- La un moment dat au disparut o multime de oameni si animale, iar dupa
cinci zile au aparut altele ciudate, nemaiintalnite, unele vii, altele
moarte...
Am ramas mirat. Dupa o saptamana am aflat ca raportul inaintat a fost
luat de catre multi in ras.
*
Si iata-ma acum dupa aproape trezeci de ani, cu dovada in mana. La o
cursa obisnuita spre o statie automata din jurul planetei, am intalnit
epava secatuita de energie a navei pilotata de Vadd. Am patruns
inauntru, gasind langa cadavrul pilotului o banda inregistrata, pe care
apoi am luat-o ca "dovada".
Vadd a descris fenomenul cu lux de amanunte si m-a surprins foarte mult
concluzia finala, care coincidea perfect cu ipoteza lansata de Loem.
Dragul de Loem, ce mult o sa se bucure cand o avea banda in mana. Dar
ce... ce-i asta? Unde e Terra? Of, nu!...
|
